Mulţi văd, puţini cunosc

Atunci când eşti împăcat cu tine, nu vrei sa demonstrezi nimic. Stadiul la care te afli este dovada pe care ţi-ai facut-o ţie însuţi. Mai departe, nu contează. Nu pentru că cei din jur nu contează. Contează, însă doar aceia pentru care şi tu contezi cu adevărat. Iar acest lucru îl descoperi pas cu pas, daca nu ai mirosul suficient de fin pentru a-l simţi de timpuriu.
În orice proces de învaţare există mai mulţi paşi. Diferenţa o face sistemul de gândire. În funcţie de acesta, unii învaţă mai repede, alţii mai uşor, unii exersează şi înaintează, alţii uită lecţiile şi stagnează. Până la clipa în care, într-un fel sau altul, realizează ca e cazul să recapituleze şi să schimbe ceva. Există şi situaţia în care nu schimbă nimic, nu la ei, dar încearcă, fără folos, să schimbe la ceilalţi. Cu acelaşi efort, ar putea să se îngrijească de propria grădină, dar se înşală crezând că nu au uneltele necesare.
E un joc al sorţii care ni se relevă, dacă avem ochi de vazut. Nu neapărat cu uşurinţă, de cele mai multe ori chiar cu un efort considerabil, dar în final, merită.
Avantajul idealismului? Te ridici mai uşor, atunci când nu-ţi mai dă nimeni mâna.
Dezavantajul? Rişti să repeţi greşeli trecute, dacă nu deschizi mai bine ochii.
Rezultatul? Devii realist!