despre AZI

Cine nu-şi recunoaşte slăbiciunile, refuză să se cunoască pe sine.
Crezând că ştie deja prea multe despre el şi ceilalţi, îşi neagă din start dreptul la evoluţie.
Refuzând în permanenţă orice altă opinie diferită de a sa, individul se închide într-o lume care nu-i va mai permite, la un moment dat, să scape(sau, cel puţin, nu cu uşurinţă) - lumea imaginară. Trezirea se preconizează bruscă, căci el considerase atâta vreme că realitatea sa este singura pertinentă; în vreme ce capacităţile intelectuale erau în permanenţă pregătite pentru noi şi noi lupte, undeva, latent, minciuna se adâncise treptat. Şi deopotrivă, inconştient. Căci, conştienţa nu ne permite falsităţi, acolo totul e altfel.
Teorii ale sufletului? Cine are "dreptul" să condamne? Oricine(judecăm zi de zi, furaţi de peisaj).Dar cine-l va recunoaşte şi asuma? Doar unii dintre noi, în bună parte aceea care încearcă să se mintă mai puţin.
Încerc să observ. Fiecare îşi este zeu şi demon.