"CUM SĂ CUCERIM?"

Să vă amintim, domnilor, cum să cuceriţi femeile? Să vă amintim ce stârneşte într-o femeie dorinţa de-a rămâne lângă un bărbat pentru mai mult de câteva ore? Să vă înşirăm “strategii de marketing” sufletesc, pe care, cu puţină îngăduinţă şi înţelegere le puteţi afla chiar de la omul de lângă dumneavoastră?… Nu pleacă oare şi relaţiile de cuplu tot de la premisa factorului uman care stârneşte o prietenie solidă? Nu v-aţi întrebat niciodată asta?

Ştim cu toţii că aruncăm adesea vina unii pe ceilalţi atunci când o relaţie eşuează. Ea, că el n-a fost fidel, el, ca ea n-a fost suficient de atrăgătoare. Ea, că el întârzia mereu acasă, el, ca ea nu-l aştepta niciodată cum se cuvine. Ea, că el nu-şi mai amintea de ziua ei, el, că ea nu-i făcea niciodată surprize. Să continuu lista motivaţiilor? Vă sună cunoscut, nu-i aşa?

Aşadar, până când toate aceste false motive ori reţete inutile de seducţie, când noi ştim foarte bine, atunci când avem capacitatea de-a deschide ochii, că problema sau asul din mânecă, mai mereu, ne aparţine? Dar asta nu sună foarte comercial, nu-i aşa? Filosofiile care stârnesc la reflexie personală nu-s la cea mai mare căutare în societatea aceasta care dispersează, distorsionează şi îndeamnă mai degrabă la scandal, fie că este el destrămarea unui cuplu de succes ori o avalanşă de pumni şi picioare în plină stradă.

Vă provoc, dragi domni, să vă amintiţi de câte ori scumpele doamne de lânga dumneavoastră au renunţat la fericirea cuplului, pentru că erau pe deplin împlinite? Categoric, întrebarea poate fi valabilă şi pentru doamne, însă dacă scriem pentru bărbaţi, sa păstrăm, zic, apelativul potrivit.

Şi-apoi, de unde motivau că apăruse neîmplinirea? Era simplu de înţeles că vina vă aparţine, ori frustrarea era personală? Era lesne de văzut că se risipise, de fapt, energia începutului şi inerţia era la ea acasă? Oare nu despre asta este vorba? Oare nu aici e cheia? Ne întrebăm cu toţii: CUM SĂ CUCERIM, când, de fapt, uităm că a cuceri, nu e suficient. Nici măcar un teritoriu nu trebuie doar cucerit, şi atât (urmează, apoi, implementarea unor măsuri sociale şi economice, pentru bunul mers al lucrurilor), dar mai ales un suflet. Uităm, de fapt, unde suntem. Ne uităm identitatea. Uităm că dincolo de sex, suntem fiinţe umane. Că dincolo de structura diferită a sexelor, lucrurile evoluează la un alt nivel. Că nu e suficient să vrem să-l descoperim pe celălalt prin prisma propriilor dorinţe, ci că odată înţeles ca şi fiinţă independentă, liberă, cu propriul sistem de valori si propria identitate, întreaga situaţie se schimbă.

Vă întrebaţi cum să cuceriţi, nu cum să menţineţi; cum să fiţi iubiţi, nu cum să iubiţi; cum să vânaţi o pradă pentru a o servi suculent pe tava propriilor dorinţe, pentru satisfacţie personală. Vă întrebaţi apoi de ce-aţi fost părăsiţi, unde vă este sufletul pereche, de ce nu reuşiţi să găsiţi femeia potrivită, însă uitaţi că pentru a construi imperii, trebuie să existe o temelie solidă.
Vă provoc, stimabili domni, la reflexie, pentru a îndemna femeia de lângă dumneavoastră să gândească în aceeaşi termeni. Vă amintesc faptul că inteligenţa, tactul şi orgoliul dumneavoastră pot deveni un avantaj doar atunci când vin la pachet cu bunul simţ. Vă provoc să alegeţi femeile potrivite, în funcţie de sistemul de valori la care vă raportaţi, in primul rând, faţă de propria persoană. Iar dacă femeia din faţa dumneavoastră nu alege în cunoştinţă de cauză acest BĂRBAT DE CARACTER, mare păcat pentru ea.

NU ştie ce pierde!

Articol scris pentru revista online ManLifestyle